Raul intră preschimbat în Papa-Caffe, chipul său trădând o îngrijorare nedisimulată. Ştiindu-l, în general, un tip insensibil (ca să mă exprim delicat), domnul plutonier-major Onici îl întrebă părinteşte:
– Ce naiba ai?
– Cred că am făcut gripă porcină… – răspunse Raul abătut.
– Care-ar fi simptomele? – se interesă Teodosie, plănuind, probabil, şi remediul. Este îndeobşte cunoscut că, de regulă, după câteva păhăruţe de coniac angoasele dispar.
– Păi, miros de-am ajuns să călătoresc singur în tramvaie, la filarmonică mănânc seminţe, cu femeile discut doar dacă sper să-mi pice ceva, în sensul relaţiilor trupeşti – preciză el pentru Caius -, problemele semenilor mă lasă rece, la restaurant râgâi şi-mi sug dinţii, sunt slugarnic cu mai-marii zilei şi crud cu inferiorii, rup florile…
O vreme, amuţirăm contrariaţi. Reculegându-ne oarecum, opinarăm:
– Păi, aşa ai fost tu întotdeauna!…
– Da – admise Raul -, însă acum am şi febră.
Convenirăm că este ceva dubios, iar Teodosie îi recomandă un coniac dublu, coniac pe care Anca îl aduse pe da
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu